Administrarea Sf. Taine a Botezului
Administrarea Sf. Taine a Botezului este primul act prin care-se, aplica puterea sfintitoare. Ea nu se aplica insa vreunui membru al Bisericii, ci unei persoane care inca nu face parte din Biserica si care, astfel, este situata in afara Bisericii.
Normele canonice sau randuielile, care trebuie sa fie observate la savarsirea Sf. Botez, se impart in patru categorii si anume : in norme sau randuieli privitoare la cei care au dreptul sa savarseasca Botezul; in norme privitoare la cei care pot primi Botezul; in norme privitoare la savarsirea Botezului insusi si in norme privitoare la efectele administrarii Sf. Taine a Botezului.
a) Ce dispun aceste norme in privinta savarsitorului Sf. Taine a Botezului ? Ele prevad ca, in mod obisnuit, Sf. Taina a Botezului se savarseste de catre episcop si de catre presbiter, putand fi ajutat nu numai prin prezenta, ci si prin impreuna lucrare harica de catre diacon, iar in cazurile cand nu este posibil sa savarseasca aceasta Sf. Taina un episcop sau un presbiter, ea poate fi savarsita si de un diacon sau chiar si de catre un laic, barbat sau femeie, ori de un monah sau de o monahie, daca acestia sunt ei insisi botezati in mod valid si nu sunt eretici.
In cazul cand un botez este savarsit in conditii exceptionale - din necesitate - de alt crestin decat de un episcop sau de un preot, el se socoteste botez valid, prin iconomie. O data savarsit botezul acesta de necesitate sau prin iconomie, se mai pot citi cel mult unele rugaciuni deosebite de catre episcop sau de catre presbiter. (Can. 46-50 ap.).
Nu au calitatea de a savarsi botezul nici un cleric si nici un crestin care au cazut in erezie (can. 68 ap.).
b) In privinta primitorului Sf. Taine a Botezului, randuielile traditionale si canonice ale Bisericii prevad ca acesta poate fi orice fiinta umana in viata.
In cazul cand persoanele care urmeaza a primi Sf. Botez nu sunt in varsta si nu pot marturisi ele insele credinta crestina, trebuie sa fie asistate de alta persoana dreptcredincioasa, care indeplineste rostul de parinte sufletesc, garant, martor, tutore religios crestin al noului botezat. Persoana aceasta se cheama nas, iar fata de el, persoana pe care o asista la botez, dobandeste numele de fin si intre ambele persoane, adica intre nas si intre fin, precum si intre rudele de sange ale acestora se stabileste o inrudire cu caracter religios care se numeste nasie (can. 57 Trul.).
De la sfarsitul epocii apostolice si mai precis din epoca postapostolica s-a introdus randuiala ca persoanele ajunse la starea constiintei de sine, daca isi manifestau dorinta de a primi botezul, sa fie trecute prin mai multe trepte sau stari premergatoare Botezului si anume: mai intai, sa li se dea un nume crestinesc, apoi sa fie supusi catehizarii, adica sa intre in categoria asa-zisilor catehumeni. Abia dupa ce ispraveau catehumenatul, erau supusi exorcismelor si admisi sa participe la sfintele slujbe, in cadrul carora erau botezati (cari. 7 II ec).
O categorie aparte de candidati la botez o formau asa-numitii clinici, adica oameni bolnavi care zaceau. Acestia erau botezati numai daca erau destul de constienti ca sa-si exprime dorinta de a primi Sf. Botez.
Alta categorie aparte o formau cei al caror botez nu era sigur. In cazul lor, fie ca erau copii care nu puteau marturisi ca au fost sau nu botezati, fie ca erau adulti care nu aveau siguranta ca au primit un botez valid, Sf. Botez se savarsea folosindu-se o formula deosebita prin care se face rezerva ca Sf. Botez se savarseste numai daca primitorul nu a fost botezat in mod valid (can. 72 Cart. ; 84, VI. ec).
Canoanele mai prevad si alte categorii de primitori ai Botezului, dintre care mai mentionam - in mod special - pe eretici sau pe cei ce au primit Botezul de la eretici, caci ereticii sunt de doua feluri sub acest raport, adica, unii care primisera Botezul in mod valid si devenisera membri ai Bisericii, iar apoi au cazut in erezie, iar altii care n-au primit Botezul Bisericii, ci numai botezul savarsit de eretici, adica un botez formal care nu i-a facut partasi de harul Sf. Botez.
In cazul revenirii si reprimirii in Biserica a celor din prima categorie, ei nu mai sunt rebotezati, ci li se cere doar sa se lepede de erezie, dand anatemei impreuna cu Biserica toata ratacirea si marturisind in scris credinta pe care o marturiseste Biserica, dupa care sunt unsi cu Sf. Mir (can. 7 II ec. , can. 95, VI ec).
In cazul celor din a doua categorie, insa, atat randuielile bisericesti traditionale, cat si cele cuprinse in mai multe canoane, obliga sub pedeapsa caterisirii ca botezul lor sa nu fie primit, iar cei aflati in aceasta situatie sa fie botezati, pentru ca in asemenea cazuri nu se repeta botezul, ci el numai se savarseste in chip valid asupra cuiva, care nu fusese botezat de fapt.
c) In privinta savarsirii Sf. Botez randuielile traditionale ale Bisericii au statornicit si canoanele au confirmat, prin norme precise sa se urmeze intocmai ceea ce a poruncit Domnul care le-a cerut Sfintilor Sai Apostoli sa savarseasca Botezul in numele Sfintei Treimi, prin cuvintele : "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Mat. 28, 19). De asemenea, tot pe baza practicii si a normelor canonice, s-a statornicit ca botezul sa fie savarsit prin trei afundari (can. 50 ap. , can - 7 II ec.; 91 Vasile cel Mare).
O data savarsit in mod valid, Botezul nu se mai repeta, adica este interzis a se repeta, sub pedeapsa caterisirii (can. 47. ap. , 48 Cart.).
Locul unde se savarseste Sf. Botez este biserica. Savarsirea lui in alta parte se poate face numai cu aprobarea episcopului, in caz contrar se prevede pedeapsa caterisirii (can. 31, 59 VI ec. ; 12, I-II).
d) Normele care se ocupa de efectele Botezului, arata ca cel botezat devine membru al Bisericii sau dobandeste ceea ce s-ar putea numi cetatenia bisericeasca, devenind astfel subiect de drepturi si de indatoriri in cadrul societatii religioase crestine, care se numeste Biserica, in aceasta calitate si numai in aceasta calitate, el poate primi si celelalte Sf. Taine si ierurgii ale Bisericii.
Botezul administrat in mod valid nu se mai repeta sub pedeapsa caterisirii (can. 47 ap. ; 48 Cart.), pentru ca efectul principal al botezului, care este stergerea pacatului originar, nu se pierde. Nici chiar prin caderea in erezie nu se mai recade in starea de pacat originar.
-
Elemente din cultul mozaic in cultul crestin
Publicat in : Viata liturgica -
Cultul crestin in epoca apostolica
Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole -
Cultul crestin baptist
Publicat in : Secte si culte -
Recenzie - Vasile Coman - Episcopul Oradiei Rugaciunile pentru autoritatile Statului in Cultul Crestin
Publicat in : Religie -
Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin
Publicat in : Liturghia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.